Niciodată
toamna nu fu mai frumoasă
Sufletului nostru bucuros de moarte.Palid aşternut e şesul cu mătasă.
Norilor copacii le urzesc brocarte.
Casele-adunate,
ca nişte urcioare
Cu vin îngroşat în fundul lor de lut,Stau în ţărmu-albastru-al râului de soare,
Din mocirla cărui aur am băut.
Păsările
negre suie în apus,
Ca
frunza bolnav-a carpenului sur
Ce se desfrunzeşte, scuturând în susFoile-n azur.
Cine
vrea să plângă, cine să jelească
Vie să asculte-ndemnul ne-nţeles,Să-şi îngroape umbra-n umbra lor, în şes.
Creație plastică de Iordache Alexandra, clasa a V-a D
Foarte frumoasa poezia aleasa. Nu o mai citisem de mult. :)
RăspundețiȘtergereFoarte frumoas desenul. Bravo, Alexandra!!!!